
Credeam că rețeta tatălui meu s-a pierdut odată cu el. Dar zilele acestea am trăit o bucurie la care nu mai speram: verișoara mea mi-a bătut la ușă cu o farfurie caldă de scovergi și cu rețeta lui reconstituită.
Când am întrebat-o cum a reușit, mi-a spus că din memorie, a revăzut mental ce punea și cum făcea tata și că apoi a aproximat cantitățile. Fiind o gospodină cu experiență, i-au ieșit niște scovergi minunate, iar gustul a fost surprinzător de apropiat de cel al scovergilor lui tata.
Bineînțeles, nu am primit doar rețeta, ci și scovergile calde, pregătite de ea, pe care le-am degustat cu poftă și plăcere. Ce bucurie a fost să simt din nou acel gust drag!
Verișoara mea a adaptat puțin rețeta pe gustul ei: a pus puțină zeamă de lămâie în aluat, iar la întins a ales să lucreze direct pe masă, cu sucitorul (tata le trăgea în mâini, cu degetele unse cu ulei). Le-a făcut puțin mai mici și mai grosuțe, iar scovergile au ieșit incredibil de fragede și pufoase.
Ca să nu se mai piardă niciodată, a adăugat rețeta în propria ei carte Imortela și mi-a distribuit pagina direct din aplicație. Mențiunea simplă de acolo m-a emoționat până la lacrimi: „Primită de la: Unchiul meu”. Cu acordul ei, o împărtășesc și cu voi.
Rețeta, așa cum a salvat-o verișoara mea

Cum le-a pregătit verișoara mea mai departe
După pașii 1 și 2 din pagina ei, a continuat așa:
3. Întinderea: a pudrat masa cu puțină făină și a întins bucăți de aluat cu sucitorul, formând scovergi rotunde, puțin mai mici și lăsate mai grosuțe, ca să rămână moi la miez.
4. Prăjirea: a încins bine uleiul într-o tigaie adâncă și a pus scovergile pe rând. Bicarbonatul combinat cu laptele bătut le face să crească spectaculos în uleiul fierbinte. Se rumenesc frumos pe ambele părți, doar câteva minute, până prind o culoare aurie, apetisantă.
5. Scoaterea: se scot direct pe o farfurie tapetată cu șervețele de hârtie, ca să absoarbă excesul de ulei.
Cum le mâncam noi acasă
La noi, scovergile calde aveau gusturi diferite pentru fiecare:
Cu murături în saramură: noi le mâncam fierbinți, alături de castraveți murați crocanți sau gogonele în saramură — contrastul dintre aluatul cald, pufos și murătura acrișoară este de neegalat.
Cu brânză: o bucată generoasă de telemea sărată sau brânză de burduf sfărâmată deasupra, care se topește ușor de la căldura scovergii.
Cu zahăr tos: mama le mânca întotdeauna dulci, presărate simplu cu zahăr tos imediat ce erau scoase din tigaie.
Rețete care se întorc acasă
Vă povesteam în toamnă despre dorința mea de a nu lăsa rețetele dragi să se risipească — scovergile tatălui meu și plăcintele cu dovleac ale bunicii. Iată că uneori viața îți întoarce aceste comori din direcția cea mai caldă: prin memoria și generozitatea celor apropiați.
Exact pentru asta am creat Imortela: pentru ca nicio rețetă de suflet, nicio amintire de la bunici sau părinți să nu se mai piardă în sertare uitate.
Iar dacă vă bate gândul să vă așezați și voi rețetele dragi într-o carte digitală a voastră, o puteți face mai jos.
Cu drag,
Mirela C
